Ziua noastră ❤️
Adriana Păunescu-Stanca Asociatia "Ana si copiii"
..."Păi e și ziua ei!", zicea tata și făcea semn cu capul spre mine. Bunicul începea să râdă încurcat, cu ochii sclipind, apoi o punea pe bunica să facă drum întors: "Du-te și adu și pentru ea ceva". Bunica se grăbea în jos și-n sus pe scări, iar când se întorcea, ne împărțea și mie, și surorii mele exact același număr de bancnote. "Mulțumite amândouă?", râdeau apoi de noi, în timp ce eu și soră-mea rânjeam pe sub mustăți, iar ei deja turnau în pahare.
Ani și ani de-a rândul, în copilărie, așa se întâmpla pe 30 noiembrie. Bunicii se uitau în calendarul ortodox, după "cruci roșii" , și își făceau calculele: pe 30 noiembrie, de Sfântul Andrei, ziua surorii mele mai mari, Andreea. Pe 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, ziua mea. Că mă cheamă și Nicoleta, da. Numai că între ăștia doi sfinți, mă nășteam și eu, an de an ar veni, spre mirarea perpetuă a bunicilor.
Așa că anul ăsta fac o "fentă". Îmi donez eu, din start, ziua de naștere! Fac asta pentru copiii aflați în grija Asociației Ana și Copiii, născuți în aceeași lună cu mine. Și facem așa: eu o să fiu eu, dar voi o să fiți bunicii mei! Practic, uitați că e ziua mea, dar știți că e ziua copiilor ăstora și donați niște bani pentru torturile și cadourile lor. Eu nu mă supăr nici acum, cum nu am făcut-o oricum niciodată pe seama asta. Ba chiar am să râd și mai tare pe 30 noiembrie, când am să văd că suma pe care mi-am propus să o adun va fi acoperită.
Facem? ?
Recomandă-le prietenilor această campanie.
în beneficiul